EXPUNEREA DE MOTIVE LA NOUL COD CIVIL - FILOZOFIA CODULUI - PLAGIAT?

    21 Martie 2013
Evaluare utilizator: / 0
Cel mai slabCel mai bun 

Lucrarea “Codul civil adnotat”, al cărui autor este dl Dr. Florin Ciutacu, avocat, a fost lansată în cadrul Baroului Bucureşti, în luna octombrie 2007, bucurându-se de o apreciere unanimă din partea juriştilor români, primind elogii și din partea a numeroşi doctrinari şi practicieni din străinătate.

În anul 2009, după mai multe încercări ale diverselor guverne al României (începute în anul 2000) se publică varianta finală a Noului Cod civil, care urma să intre în vigoare la momentul adoptării Legii de punere în aplicare a respectivului Cod; acest lucru s-a întâmplat în anul 2011, când, în luna iunie, a fost adoptată Legea de punere în aplicare a Noului Cod civil – acesta intrând în vigoare, potrivit legii respective, la 1 octombrie 2011.

Observând că parte din textul Expunerii de motive la Noul Cod civil (primele două paragrafe) sunt copiate aproape identic din "Cuvântul Înainte" la "Codul civil adnotat", dl Florin Ciutacu apreciind că i-au fost încălcate drepturile la paterniatea operei, hotărăşte să acţioneze în judecată pe autorii expunerii de motive – Guvernul României şi Ministerul Justiţiei.

În acţiunea introductivă, depusă la Tribunalul Bucureşti, competent să judece această cauză (a se vede anexa la prezenta), dl. Dr. Florin Ciutacu arată că în "Cuvântul-Înainte" din volumul "Codul civil adnotat" a realizat o expunere originală a percepţiei domniei sale faţă de importanţa şi funcţia respectivului act normativ arătând: Codul civil al fiecărei ţări este o oglindă a vieţii respectivului sistem social. Normele pe care le conţin răspund unor nevoi concrete şi, în acelaşi timp, tind să vină în întâmpinarea necesităţilor ce rezultă din dinamica vieţii sociale. Astfel, el se constituie într-un modelator al raporturilor interumane, oferind individului aflat în relaţie cu sine însuşi şi cu alţi indivizi principii după care îşi poate conduce viaţa sub toate aspectele ei - spiritual, material, biologic şi, mai ales, social.

Normele dintr-un Cod civil par, uneori, chiar şi celor avizaţi, ca având un înalt grad de generalitate şi abstractizare. Pentru fiecare caz concret, interpretarea, în vederea aplicării, a textelor din Cod are un caracter de noutate absolută. De asemenea, este dificil, dacă nu chiar imposibil, ca, interpretând Codul civil, să poată fi considerate ca fiind sub incidenţa normelor sale toate categoriile de relaţii sociale. Cu toate acestea, de câteva mii de ani, principiile care guvernează raporturile dintre oameni, sunt aceleaşi. Iată ceea ce oferă, prin excelenţă, orice Cod civil: principii de drept natural, în jurul cărora se structurează orice tip de societate, indiferent de timp şi spaţiu (…).

Singura deosebire de substanţa pe care autorii Expunerii de motive, pe care o aduc "Cuvântului Înainte" al d-lui Florin Ciutacu la "Codul civil adnotat", este aceea că dl Florin Ciutacu apreciază că orice Cod civil oferă principii de drept natural, pe când autorii Expunerii de Motive consideră că nu principii de drept natural oferă un Cod civil, ci principii de drept constante.

Or, aşa cum se citează şi jurnaliştii de la Duetche Well în anul 2009, a oferi principii de drept, care nu corespund naturii umane, ci principii de drept constante, înseamnă a oferi posibilitatea pe viitor legiuitorului să adopte, prin legi speciale, norme care să „deroge” de la ceea ce natura umană „cere”, adică, spre pildă, să se poată admite căsătoriile între persoane de acelaşi sex.

Deşi contrafacerea (plagiatul) este evident Tribunalul Bucureşti, respinge acţiunea introdusă de dl Dr. Florin Ciutacu, în anul 2012 (curios - motivarea, deşi trebuia comunciată în termenul legal de 30 de zile, este înmânată reclamantului, dl. Dr. Florin Ciutacu – deabia după trei luni!).

Motivare instanţei nu face altceva decât să copieze unele apărări ale pârăţilor.

În apărarea lor (a se vedea cele două întâmpinări – anexa), Ministerul Justiţie şi Guvernul României, încearcă să acopere fapta, invocând, de pildă faptul că „teoria oglinzilor” (dl. Florin Ciutacu afirmă că un Cod civil este o oglindă a unui sistem social, ceea ce se susţine si în Expunerea de Motive), ar fi una aparţinătoare unor doctrinari francezi şi americani din secolele XIX şi XX; ne întrebăm (retoric, evident) însă dacă nu cumva însuşi Moise considera că Legile revelate siesi de El erau o „oglindă„ a unui sistem social (creat, este adevărat, de Dumnezeu).

Argumentele, aşa cum sunt expuse în apărările Ministerului Justiţiei şi Guvernului apar ca fiind puerile, raportat la constatarea că, practic, cele două texte – Cuvânt Inainte la Codul civil, şi Expunerea de motive – sunt cvasiidentice.

Se arată, în sentinţa dată, de către Tribunal, că, ceea ce au comis pârăţii, nu sunt fapte ilicite, căci: 1. nu contravine bunelor uzante; 2. nu este de natură a împiedica pe dl Dr. Florin Ciutacu să îşi exploateze opera; 3. nu aduce vreun prejudiciu domnie sale.

Prin motivarea Tribunalului, se recunoaşte însă, implicit că opera a fost copiată.

Se mai aduce un argument, credem hilar: scurtimea „furtului”; vezi Doamne, textul copiat era prea scurt pentru a fi considerat plagiat!

Sesizând „subţirimea” motivării şi fiind convins de realitatea drepturilor sale subiective, încălcate, dl. Dr. Florin Ciutacu, apelează hotărârea Tribunalului Municipiului Bucureşti, atacând-o la Curtea de Apel Bucureşti. Dl Dr. Florin Ciutacu este apărat de dl. avocat Iacob Constantin Drăgan.

Dl Florin Ciutacu, nealegând să combată apărările Guvernului / Ministerul Justiţiei în mod direct, o face, în motivarea apelului, alege varianta atacării a ceea ce trebuia a fi "Expunerea de Motive” adică, filosofia Codului civil nou, aratând în esenţă, că acest act normativ este un act normativ fără o filosofie proprie.

Așa zisa “filosofie” a Codului civil nou, considerăm și noi, dimrepună cu Dl. Dr. Florin Ciutacu, este o “faptă” extrem de gravă pentru un legiuitor, care, socotim noi, ar trebui să aibă o poziţie clară în ceea ce doreşte a legifera, atât înaintea începerii procesului de legiferare cât şi după.

Istrate Micescu, marele jurist român din perioada interbelică, decedat în închisorile comuniste (considerat a fi singurul creator de sistem în dreptul românesc, aşa cum Lucian Blaga a fost considerat creator de sistem în filosofia românească), spunea că legiutorul responsabil legiferează seara nu numai asupra a ceea ce s-a întâmplat peste zi, dar şi asupra a ceea ce consideră că se va întâmpla mâine.

Or, neavâd o filosofie proprie a textului adoptat, adică nelegiferând nici asupra a ceea ce a fost, cum poate fi socotit a fi responsabil legiuitorul care ar fi trebui să legifereze pentru o perioadă lungă de timp? (căci Codul civil “trăieşte”, în orice loc, cel puţin două generaţii).

Dl dr.Florin Ciutacu, cunoscut în lumea juridică din România dar şi din străinătate, apelează la opiniile unor specialişti străini, personalităţi marcante ale lumii juridice mondiale.

Toţi, unamim, îi dau dreptate: da, este plagiat!

În acest sens s-au exprimat: Professor Ole Lando Ph.D., Copenhaga University; Professor Gabor Hamza Ph.D., Chair Professor Law, Eötvös Loránd University, Budapesta; Patrick Sellier, jurist, Directorul Editurii Sellier, Germania; Professor Frank Emmert, LL.M., John S. Grimes Professor of  Law, Director, Center for International and Comparative Law, Indianapolis, SUA; Professor  Dr. Kåre Lilleholt PhD., Faculty of Law, University of  Oslo, Norvegia; Dr.Dr. Aurelia Colombi Ciacchi LL.M., University of Groningen, Olanda; Professor Layman Allen, Michigan University, SUA; Prof. Christian Schulze, School of Law, College of Law, University of South Africa; John Spyridakis, Professor of Civil Law, Athens University – Law Faculty; Dr. Eugenia Dacoronia, Associate Professor of Civil Law, Athens University; Ronald A. Brand, Chancellor Mark A. Nordenberg University Professor, Director, Center for International Legal Education, University of  Pittsburgh School of  Law, SUA; Kenneth S. Gallant, Professor of Law, University of Arkansas at Little Rock, William H. Bowen School of Law; Prof. em. Dr.Dr.h.c. Pierre Widmer p/a Swiss Institute of Comparative Law (SICL/SIR/ISDC), Lausanne, Elveţia; Professor Antoni Vaquer Aloy Ph.D., Lleida Universitz, Facultz of Law, Spania; Av. Orhan Yavuz Mavioglu, Turcia; Professor Lucilla Gatt, Ph.D., Napoli ş.a.

Astfel:

Prof.dr.hon.causa mult. Reinhard Zimmerman, Directorul Max Plank Insitute for Comparative and International Private Law, Germania:
Of course, strictly speaking this is a kind of plagiarism (...); Professor Dr. Ole Lando, Copenhagen:
Dear Professor Ciutacu
… it appears to my common sense, that you are right
;  
Prof.univ.dr. Gabor Hamza, Chair Professor Law, Eötvös Loránd University, Budapest: Dear Professor Ciutacu: I think the editor should have made a reference to your article /work/ in a footnote in relation to the first paragraph;
Patrick Sellier, jurist, Directorul Editurii Sellier, Germania: Dear Professor Ciutacu, it seems to be a clear plagiarism (…); Professor Dr. Kåre Lilleholt, Professor, Faculty of Law, University of Oslo:
Dear Colleague, My first reaction is that there should have been a reference to your text;  
Dr. Dr. Aurelia Colombi Ciacchi LL.M., University of Groningen,
Dear Florin, I do not know the Romanian Intellectual Property Rights Act of 1996, but I am sure that you can judge very well whether or not the authors of the "Expunerea de motive" committed a violation of copyright;  
Prof. Dr. Frank Emmert, LL.M. John S. Grimes Professor of Law, Director, Center for International and Comparative Law: Dear Prof. Ciutacu, If a student of mine would write the second part (the text of Government), I would either require a change or a footnote acknowledging the inspiration by the first part (your book). Otherwise I would not accept the student work because of plagiarism (s.n).

Faţă cu alegaţiunile exprimate în motivarea Tribunalului Municipiului Bucureşti, dl dr.Florin Ciutacu, atacând lipsa de filosifie a Expunerii de Motive, “taie de la rădăcină” răul produs, apreciem, nu numai unui individ, ci, poate unei clase juridice, care, ar rămâne cu convingerea că, textele din Expunerea de Motive, exprimă o reală filosofie a autorilor Codului Nou Civil şi că aceasta chiar există (când, în realitate, filosfia, plină de contradicţii, atât în structura sa internă, cât şi prin raportare la textele Noului Cod, ne mai vorbind de comparaţia cu vechiul Cod civil ori cu alte legiferări civile ale altor naţiuni, este vagă şi fără consistenţă), apreciază, considerăm într-un mod exemplar că (redăm textul motivelor de apel, care, considerăm a fi mai elocvente decât orice alt comentariu):

(...) Cu referire la condiţiile cerute pentru a se activa protecţia juridică a drepturilor de autor, cu speciala privire asupra situaţiei în cauza, considerăm următoarele:

Necesarmente trebuie pornit de la calificarea corectă atât a Cuvântului înainte la Codul civil adnotat cât şi a Expunerii de motive, ca fiind opere de creaţie intelectuală (sau nu) şi, de asemenea, de la calificarea corectă cât priveşte originalitatea fiecăreia, şi, trăgând apoi concluzia, pe cale de consecinţă, dacă Expunerea de motive reluând (ceea ce intimaţii şi instanţa de fond admit), alegaţiunele subsemnatului: contravine/nu contravine/bunelor uzante; nu contravine/contravine exploatării normale a operei subsemnatului; îl/nu îl prejudiciază pe subsemnatul.

Este binecunoscut de către orice creator - fie că opera este una literară sau ştiinţifică, şi fie ca aceasta aparţine legiuitorului sau unei persoane fizice -, că sinteza operei este exprimată într-o „filosofie” a operei în cauză, ce este transpusă, în scris sau în cuvinte (o pledoarie, de pildă), într-un plan ideatic ce reprezintă chintesenţa a ceea ce s-a creat; unii autori preferă, de pildă, să scrie prefaţa sau să dea titlul operei lor, după ce aceasta se va fi creat.
Este condiţia de existenţă, suficientă şi necesară, a existenţei, şi finalul „evoluţiei” unei opere.

Aceasta este, credem, situaţia şi în cazul de faţă: prin opera de creaţie, reprezentată de încercarea de „resistematizare” a textelor din vechiul Cod civil, anume prin „umplerea” conţinutului acestuia cu urzeala relaţiilor juridice reprezentată de faptele şi actele juridice fiinţate sub imperiul textelor vechiului Cod civil, subsemnatul, după această muncă (ce a implicat un „dat” şi apoi un „construit”), a „filosofat”, inclusiv asupra „filosofiei” şi a operei oferite de creatorii (francezi şi apoi români) ai textelor Codului civil, iar apoi de către interpreţii, acestor texte – practicieni şi doctrinari.

La rândul lor, autorii Expunerii de motive, ne aşteptăm să ofere o „filosofie” proprie a creaţiei lor - reflecţie a coordonării sistematizării operelor de creaţie ale altor „creatori de legi” (transplantând în sistemul nostru de drept ceea ce reprezentanţi ai altor areale juridice au considerat că este necesar a fi legiferat şi/sau luând ca reper jurisprudenţa dată în interpretarea „novus” a faptelor în prezenta; dar nu numai a acestora, ci şi a faptelor ce vor fi să vină – căci legiuitorul responsabil legiferează nu numai asupra anteriorităţii ci şi asupra a ceea ce se preconizează a se întâmpla în viitor, urmând un trend evolutiv la nivel de individ şi de structuri societare – aflate în conflict şi/sau în armonie), dimpreună cu preluarea sistematică într-o operă fundamentală pentru o naţiune – Codul civil – a tradiţiilor juridice (palier văzut ca o supraordonare, finalmente, a „sentimentului” social al arealului în care acea lege se vrea a se aplica), creind astfel texte de lege, pentru care, necesarmente, credem, trebuia să existe o „filosofie” (de exprimat în ceea ce îndeobşte este numit „Expunere de motive”).
Or, „filosofia” exprimată de către autorii Expunerii de motive la Noul Cod civil, pare a fi identică cu „filosofia” pe care subsemnatul a văzut-o ca fiind exprimată de vechiul Cod civil.

Observând cvasidentitatea celor două „filosofii”, ele ar putea să apară ca fiind în relaţie de complementaritate şi, la o analiză de ansamblu, chiar sunt, căci, realmente, Codul civil reprezintă o „oglindă” a unui sistem social”; însă, această alegaţiune de ordin general (teoria „oglinzilor”), ce se raportează la orice Cod civil (la cel francez, de pildă, la care şi intimaţii fac referire), precum şi la orice lege (chiar şi cele aparţinând sistemului de drept anglo-saxon – la teoriile aparţinând acestui sistem de drept tot intimaţii făcând referire), fiind ruptă de contextul în care ne-am exprimat, apare ca fiind o idee ce poate fi aparţinătoare oricărui „creator”/”cititor”/interpret de legi; căci, „filosofia” noastră, conţinută în exprimarea consecutiva calificării unui Cod civil ca fiind „oglinda” a unui sistem social -, trebuie intregită, prin interpretare sistematică, de ceea ce am exprimat ulterior, anume ca: „normele dintr-un Cod civil vin în întâmpinarea nevoilor concrete”; putem admite, în acest sens, ca autorii Expunerii de motive, au „filosofat” identic cu noi, separat, fără a-i influenţa cu ceva; putem considera identic cu ce am exprimat imediat anterior, relativ la urmatoarea idee filosofică, anume aceea în sensul că „el (Codul civil – n.n.) se constituie într-un modelator al raporturilor interumane (...)”; observăm însă că, în ceea ce priveşte ultima dintre ideile exprimate, ce vrea a releva o chintesenţă a „filosofiei” Codului civil, anume că „principiile care guvernează raporturile dintre oameni sunt aceleaşi (...)( oferind ceea ce oferă în principal orice Cod civil: PRINCIPII DE DREPT NATURAL (afirmăm noi); PRINCIPII DE DREPT CONSTANTE (afirmă autorii Expunerii de motive)”, „filosofiile” diferă. Iată, aceasta apare ca fiind o contradicţie ideatică, pe care o semnalăm.
Să admitem, aşa cum spuneam, că cele două „filosofii”, sunt „relevate” ca urmare a creaţiei, separat, de către fiecare dintre părţi; însă, cât priveşte referirea la princiipiile pe care le oferă un Cod civil, ne aflăm, iată în contradicţie; credem că această diferenţă poate şi este de natură a răsturna prezumţia exprimată mai sus – anume că „filosofia” subsemnatului nu ar fi anterioară autorilor Expunerii de motive; aceasta dintr-un îndoit punct de vedere: unu, întrucât ceea ce credem noi, dimpreună cu adepţii teoriei dreptului natural, este în armonie cu ideile exprimate anterior („oglinda etc.), o concluzie logică a acestora; doi, ceea ce se afirmă în Expunere, apare ca fiind în contradicţie cu planul ideatic exprimat anterior de aceeaşi autori („oglinda” etc.) si, mai ales, în contradicţie cu textele codurilor şi legilor - „oglinzi” ale sistemelor sociale - şi, în mod cu totul special, cu textele Codului civil, aşa cum acestea au fost preluate/recreate de către cei ce au coordonat sistematizarea textul Codului civil nou.
În sinteză, credem: că „filosofia” Codului, anume cea exprimată de către noi, poate fi aparţinătoare atât Codului vechi, cât şi Codului nou; ca autorii Expunerii de motive au preluat această „filosofie” de la noi, fără a „prelucra” „filosofic” opera creată – textele de lege.

Dată fiind convingerea pe care o exprimăm anterior, cu atat mai puţin ni se pare a fi intemeiate alegatiunile instanţei de fond (care, repetăm, nu credem că aduce vreun aport „creator” la alegaţiunile intimatei - ceea ce considerăm a fi regretabil), şi considerăm că, dată fiind şi calificarea Expunerii de motive ca fiind încadrabilă în textele art. 33 alin. 1 lit. a) din Legea 8/1996, preluarea unor pasaje din Cuvântul înainte la Vechiul Cod civil, care îmi aparţine (preluare chiar paţială – căci nu aceasta credem că are relevenţă, de vreme ce ne raportăm nu la întinderea operei, ci la conţinutul ideatic „aportat” în „filosofia” la textele celor două Coduri), contravine, cumulativ, atât bunelor uzante, cât şi bunei exploatări a operei mele şi, de asemenea, este de natură a-mi crea un prejudiciu.
Astfel, avocat dr. Florin Ciutacu consideră că filosofia Codului civil vechi, pe care a exprimat-o în Cuvântul înainte în lucrarea domniei sale, transcrisă, fără a fi citat şi fără a i se obtine acordul, în Expunerea de motive (adică în „filosofia” Noului Cod), este protejabilă.

Aceasta deoarece, după cum se arată în motivare este: "originală; exprimată concret, într-un înscris – Cuvant înainte; adusă la cunoştinţa publicului; dar şi pentru că: folosirea de către intimată a respectivei opere: contravine bunelor uzante (căci nu credem că vreun legiuitor, vreodată, a considerat ca fiind „conform uzantelor” să îşi însuşească ceea ce un individ a creat, fără acordul sau/şi fără a face referire la opera acestuia); contravine bunei exploatări a operei (căci ce va considera, decizându-se altfel, vreun alt comentator la vreunui text de lege, preluând „filosofia” exprimată în Expunerea de motive? Că aceasta aparţine autorilor acesteia, iar nu subsemnatului?!); iar prejudiciul, de natură morală, îl considerăm a fi direct şi actual, cuantumul sumei considerate a fi de natură a repara prejudiciul creat fiind (şi) expresia ideii: „...şi cum proprietatea intelectuală a ceea ce care se recunoaşte cel mai facil decât toate proprietăţile şi care este cel mai bine impregnată de personalitatea autorului... cu toate că această proprietate este compusă de idei ce rătăcesc în caietul trecutului, fond comun din care se adapă inteligentele, dar, căutarea acestor idei, combinarea lor, de multe ori foarte nouă, încât se pare că nimeni nu le-a cunoscut până azi, munca aceasta, lungă şi răbdătoare ce omul îndeplineşte cu atâta greutate, sondând adâncimile viitorului sau plimbandu-şi cugetarea sa în înfinitele drumuri ale imaginaţiei, sau fixând-o neîncetat în tabloul mişcător al societăţilor, munca ce profită splendorii unei ţări, în care un autor şi-a uzat viaţa şi de multe ori şi-a absorbit şi averea sa, NU POATE FI PRODUSUL TUTUROR, ŞI FOLOASELE LOR NU LE POATE PIERDE NICI EL NICI DESCENDENŢII SĂI (s.n). - Tribunalul Ilfov, decizie din 17 martie 1887."

Deşi motivarea domnului Dr. Florin Ciutacu pare a fi una foarte tehnică, oricine are un dram de cultură juridică – dobândită prin studiu şi /sau prin practica vieţii, îşi poate da seama de realitatea celor exprimate de dl Dr. Florin Ciutacu şi pe cale de consecinţă, de faptul că atât fapta Guvernului şi a Ministerului Justiţiei este mai mult decât o contrafacere (plagiat) ci este o punere în vigoare a unei legi fundamentale pentru cetăţeni – Codul civil – care este lipsită de filosofie proprie, ceea ce este foarte grav, în opinia noastră.

Căci un legiuitor care oferă cetăţenilor săi legi copiate, nesistematizate şi rupte de interesele cetăţenilor săi, este ca un mandatar care nu îşi execută mandatul pentru mandant, ci doar pentru sine, imbogatindu-se fără justa cauză, în folos exclusiv propriu, în defavoarea celorlaţi, fără a păstra echilibrul cerut de echitate – principiu moral dar şi juridic, pe temeiul căruia – alături de alte principii fundamentale de drept – au fost construite civilizaţiile moderne.

Termenul la care au fost introduse motivele de apel ale D-lui Dr. Florin Ciutacu la Curtea de Apel Bucureşti a fost 14 martie 2013. Instanţa a acordat un nou termen, pentru ca motivele să fie comunicate intimatilor - Guvernul Românie şi Ministerul Jusiţiei, este de 16 mai 2013.

Aşteptăm cu deosebit interes motivarea instanţei de apel, care, credem, ar trebui să răspundă nu numai unei cereri de chemare în judecată, unui drept şi a unui interes subiectiv - al d-lui Dr. Florin Ciutacu – ci şi unui intres general, căci ar trebui, la ”provocarea” d-lui dr. Florin Ciutacu, să își motiveze decizia dând conţinut conceptelor conţinute de legi, judecând nu numai în litera, dar şi în spirtul acestora, în spiritual principiilor fundamentale de drept.

În atașamente veţi regăsi : acţiunea introductivă; întâmpinarea Guvernului şi cea a Ministerului Justiţiei; motivarea hotărârii Tribunalului București, motivarea apelului d-lui Dr. Florin Ciutacu. Suntem extrem de curioşi asupra conţinutului întâmpinării intimaţilor şi, mai ales, asupra motivării ce o va oferi deciziei sale, Curtea de Apel Bucureşti.

Documente atașate: Acţiunea introductivă; Întâmpinarea Guvernului; Întâmpinarea Ministerului Justiţiei; motivarea hotărârii Tribunalului București; motivarea apelului d-lui Dr. Florin Ciutacu.

Izpenal.ro

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Editorial

DEMNITATEA DE LA „FRONTIERA ALBASTRĂ”

News image

România a intrat în UE, nu doar pentru că și-a dorit asta, ci și fiindcă uniunea avea nevoie de România. Dar UE a avut grijă să sugereze că a făcut un pic de concesie la admiterea noastră. Bune jucat ...

IZ PENAL | Comentarii

Mai mult...

Ultimele articole

DNA ”TOPEȘTE” CONTRACTUL DE DESZĂPEZIRE DINTRE PRIMĂRIA BAIA MARE ȘI SOCIETATEA ROSAL
Directorul societății Rosal, Bogdan Niculescu, audiat la DNA cu privire la șpăgile date către P
MĂCEL ÎN PARCUL MUNICIPAL DIN BAIA MARE
Autoritățile municipale din Baia Mare, plictisite probabil de zilele ploioase din ultima perioadă
CITY MANAGERUL BĂII MARI A APROBAT DEPOZITAREA NĂMOLURILOR CARE AU ÎMPUȚIT MUNICIPIUL ÎN APROPIEREA LOCUINȚELOR
În această primăvară asupra unei bune părți a Municipiului Baia Mare s-a abătut un miros insu
ECOLOGIȘTI MARAMUREȘENI... POLUATORI RATAȚI
În foarte multe cazuri, oamenii își încearcă norocul în viață în mai multe locuri. Uneori r
PRAF ȘI PULBERE DE MILIOANE DE EURO PE IAZURILE DE DECANTARE
Lucrările de închidere a perimetrelor miniere au înghițit de-a lungul ultimilor ani sume mai mul
PULPE DE PORC LA ”FESTIVALUL MANGALIȚA” DIN MARAMUREȘ
Lăudabilă de altfel inițiativa de a organiza un festival prin care să se promoveze rasa de porc
SENZAȚIONAL!!! ÎN BAIA MARE S-A INVENTAT O VOPSEA SPECIALĂ:  ”ȚINE UN SINGUR AN”
În mai puțin de un an de la vopsire, podurile băimărene arată ca după război După ce
OFFSHORELEAKS. PARADISUL TERESTRU (ȘI FISCAL)
Paradisul fiscal din Insulele Virgine Britanice (BIV) e întreținut de o rețea de „directori-p
De aproape doi ani, MUNICIPALITATEA DIN BAIA MARE ÎNCALCĂ LEGEA. LEGEA 153/2011
Pentru un tânăr prim-edil, ambiția de a intra în cartea recordurilor naționale e de apreciat. C

Galerie foto: Praful mineritului

Contact IzPenal

S.C. MEGATRONIC WORLD PRODUCTION S.R.L.
Baia Mare, Bd. Bucureşti nr.53,
Tel: 0743.195.222; E-mail: megatronic.wp@gmail.com

Copyright © 2011 S.C. MEGATRONIC WORLD PRODUCTION S.R.L.