„Picătura chinezească” e o sintagmă care a făcut carieră mondială. Iniţial desemna tortura cu apa lăsată să curgă uşor, în picături, pe fruntea unei persoane, ducând – treptat - la nebunia victimei. Ulterior, picătura chinezească a devenit şi simbolul insistenţei insidioase, făcută cu paşi mărunţi (vezi picătura care, în timp, găureşte muntele). O clonă nereuşită a acesteia e „picătura ungurească”, răspândită în arealul mai restrâns al Transilvaniei.
Cât de mare putere mondială e China, ea n-a trecut de pragul insinuării unor puternice comunităţi chineze în afara graniţelor proprii, fără însă a emite pretenţii teritoriale. Spre deosebire de extremiştii unguri, care vor şi pământul de sub comunităţile de maghiari pe care istoria i-a plasat dincolo de hotarele ţării-mamă. Între aceste „pământuri” râvnite fără vreun temei, pe primul loc se află cel al Transilvaniei.
Cum acţionează picătura ungurească? Simplu, cu ţârâita. Lăsând deoparte manifestările individuale (gen spânzurarea păpuşii care îl reprezenta pe Avram Iancu), mai periculoase sunt picăturile (otrăvite) care au în spate girul autorităţilor de la Budapesta sau al unor lideri ai formaţiunilor maghiare din România. Exemple sunt destule. Să le reamintim pe cele mai recente: încercarea de reînhumare în Ardeal a osemintelor criminalului de război Iozsef Nyiro; manifestul ce incită la separare etnică (made în Baia Mare şi semnat inclusiv de lideri ai UDMR şi PMT); îndemnul lui Viktor Orban - adresat etnicilor maghiari de la noi - de a boicota referendumul; cea de-a VIII-a ediţie a Taberei Tineretului Maghiar Ardelean (EMI), desfăşurată săptămâna trecută la Borzont, în judeţul Harghita.
O tabără pentru tineri, fie ei şi numai maghiari, e un lucru bun până când nu îşi vâră coada extremiştii - precum Vona Gabor (liderul partidului de extremă dreapta din Ungaria, Jobikk), Balczo Zoltan (vicepreşedintele Parlamentului ungar, membru Jobbik) sau Izsak Balazs, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc – care s-au şi înfiinţat la Borzonţ.
E drept că şi partidele româneşti organizează „tabere”pentru tinerii lor membri, dar le recunosc ca fiind şcoli politice, iar în cadrul lor nu încalcă vreo lege. Tabăra Tineretului Maghiar Ardelean (EMI) nu şi-a asumat eticheta de „şcoală extremistă”. Dar asta a fost până la urmă, din moment ce specialistul în politica naţională a Jobbik, Szávay István, a spus cu subiect şi predicat: „Românii nu sunt prietenii noştri, ei sunt adversarii noştri pe planul politicii naţionale şi pe planul strategiei naţionale". Iar vicepreşedintele Parlamentului ungar, Balczo Zoltan, şi parlamentarul FIDESZ, Koszegi Zoltan, au afirmat că obţinerea autonomiei Ţinutului Secuiesc este inevitabilă.
Sunt formule mai voalate ale titlului - „Suntem Miliţia Secuiască, chemată pentru eliberarea Ardealului” – sub care au fost postate pe youtube nişte filmuleţe în care tineri în uniformă se antrenează cu arme adevărate. Această postare poate fi excesul de zel al unui extremist exaltat. Chiar şi în această ipoteză, liderii formaţiunilor maghiare din România trebuiau să ia public poziţii de delimitare faţă de acest episod.
Aşa cum a făcut deputatul UDMR Attila Korodi, care a refuzat public participarea la această tabără, cu o motivaţie extrem de pertinentă: „un politician care activează la nivel naţional şi regional, care luptă pentru drepturile minorităţilor, un om al toleranţei şi al diversităţii, nu poate participa la o manifestare la care este prezent şi partidul Jobbik”.
Şi preşedintele CJ Harghita, Borboly Csaba, a recunoscut că e vorba de "o instigare la ură care nu ne foloseşte la nimic, rezultat al unei gândiri bolnave […] Sloganul (taberei – n.n) este o jignire la adresa românilor, maghiarilor şi a persoanelor de orice naţionalitate". Dar l-a obligat la această poziţie faptul că instituţia pe care o conduce a finanţat cu 8500 lei această tabără. Cum ar veni, a dat bani din banii contribuabililor români ca să fie jigniţi… românii. Însă asta nu l-a împiedicat să ţină o prelegere la tabăra cu pricina!
Poziţia autorităţilor române a fost una foarte echilibrată. Ministrul Administraţiei şi Internelor, Mircea Duşa a evitat să pună gaz pe foc, recunoscând că la Borzonţ nu există poligon de tragere, confirmând astfel trucarea imaginilor de pe youtube.
„Cetăţenii romani şi cei de etnie maghiară nu au nimic de împărţit; de fapt, ei se confruntă cu probleme comune: că nu au locuri de muncă şi salarii, că nu pot să-şi întreţină copiii, că nu pot să aibă un nivel de viaţă de decent […] Nu culpabilizez etnia maghiară, ci pe politicienii care de fiecare dată, în campania electorală, extrapolează şi abordează subiecte care nu ai nicio legătură cu realitatea" – a fost realist, înţelept şi diplomat Mircea Duşa.
Însă pentru a combate extremismul, pe lângă diplomaţie e nevoie şi de aplicarea riguroasă a legii. Dacă nu o ştergi sau nu o usuci cu foenul, dai şanse picăturii ungureşti să poată găuri, în timp, muntele integrităţii teritoriale. Iar asta nu o permite nici Constituţia României şi nici românul de rând. Cu atât mai mult nu trebuie s-o permită autorităţile statului.
