Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în repetate rânduri că este de o importanţă fundamentală într-o societate democratică ca instanţele (completele, judecătorii) să inspire încredere publicului (de exemplu, cauzele Padovani, Piersack, Kyprianou).

În conformitate cu art. 99 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară încălcarea prevederilor legale referitoare la declaraţiile de avere, declaraţiile de interese, incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii; în speţă este vorba despre incompatibilitatea prevăzută de art. 5 alin. 2 din Capitolul II „Incompatibilităţi şi interdicţii” al Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor (judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să se abţină de la orice activitate legată de actul de justiţie în cazuri care presupun existenţa unui conflict între interesele lor şi interesul public de înfăptuire a justiţiei).

Textul citat impune abţinerea de la orice activitate pentru judecătorul aflat în conflict de interese, nu doar de la soluţionarea fondului unei acţiuni/cale de atac ordinară sau extraordinară. Astfel, pe lângă judecarea cauzei de fond, judecătorul trebuie să se abţină şi de la, de exemplu, judecarea unei cereri de recuzare a altui judecător (în caz contrar, îşi alege persoana care îi va judeca cauza în care are interes), unei cereri de preschimbare de termen (în caz contrar, alege data judecăţii dosarului în care are interes şi cât de rapid să fie acesta pentru adversar), unei cereri de instituire a unui sechestru asigurător (în caz contrar, se pronunţă asupra necesităţii măsurii şi cuantumului şi necesităţii cauţiunii şi deci asupra a cât de împovărător să fie litigiul de fond pentru partea adversă), unei ordonanţe preşedinţiale (în caz contrar, fixează, stabileşte situaţia litigioasă până la judecarea litigiului de fond) etc.
Totodată, art. 25 şi 27 pct. 1 C. pr. civ. impun judecătorului să se abţină când el, soţul sau, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, ruda sau afin, pana la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi - interesul rudelor este şi interesul judecătorului; obligaţia de abţinere se referă la orice activitate de judecată, nu doar la o cauză de fond.
De asemenea, fapta lui Năsui trebuie analizată şi din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, constând în intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii, precum şi imixtiunea în activitatea altui judecător. Năsui a intervenit cât se poate de nemijlocit în soluţionarea unei cereri în interesul său personal şi în cel al membrilor familiei, prin chiar judecarea cererii, nu prin simpla transmitere a dorinţei; a acceptat să rezolve interesele familiei de preschimbare a termenului cu încălcarea obligaţiei sale de abţinere, altfel deci cum cadrul legal lui îi impunea; s-a imixtionat în activitatea altor judecători participând la deliberare din poziţia de preşedinte de complet, transmiţându-le acestora ideile sale favorizante pentru autorul cererii, reuşind chiar să le influenţeze ideile în sensul admiterii cererii.
Totodată, fapta, în integralitatea sa, credem că ea constituie şi exercitarea funcţiei cu rea-credinţă, prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004. Năsui a conceput cererea, redactat-o, înregistrat-o la Curtea de Apel Cluj, apoi a şi judecat-o, influenţând şi decizând soluţia. Totul în folosul familiei.
În plus, potrivit art. 8 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 303/2004, judecătorilor le este interzis să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse. Încălcarea textului este tot o abatere disciplinară, respectiv încălcarea unei interdicţii. Se pare ca beneficiarul real al firmei (sau unul dintre ei) este Năsui, care pentru a eluda interdicţia legală a trecut în acte, ca interpuşi, cel puţin parţial, soţia, soacra, cumnatul, şi ca administrator, socrul. Extrem de elocvent este faptul că persoanele pe care figurează 80% din părţile sociale (restul de 20% fiind pe nevasta lui Năsui) nu au nici o legătură cu Baia-Mare, Cluj-Napoca sau firma propriu-zisă, fiind stabiliţi şi locuind efectiv în Bucureşti şi că pe firme nu există nici o activitate în afară de cea judiciară, specialitatea lui Năsui.
Activitatea lui Năsui în procesele celor două firme ale familiei (una suspendată, una în faliment) a fost adusă la cunoştinţa organelor competente încă din 2005, organe care au şi stabilit anumite aspecte ale implicării sale, fără să îşi îndeplinească însă menirea legală. Astfel, acestuia i s-a permis în continuare să terorizeze “adversarii” din procese (precum şi persoane din justiţie cu tangenţe în diferite momente cu unul sau altul din zecile, sutele, de procese), în fapt simplii cetăţeni din Baia Mare de la care familia unui mare magistrat de Cluj pretindea sume colosale de bani, pe nişte firme care nu servesc cu nimic societăţii, fiind în suspendare, fără patrimoniu, sau în faliment.