Pe baza datelor de care dispune până în acest moment, IzPenal reconstituie filmul evenimentelor din 1 aprilie 2011, de la Curtea de Apel Cluj, care au culminat cu judecarea cererii propriei neveste şi a propriului socru de către judecătorul Gabriel Adrian Năsui (angajat turnător la Securitate, cu numele de cod „Cotabiţă” potrivit Adeverinţei  nr. 540/29.05.2007 a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii).

Pentru culegerea de informaţii, IzPenal a adresat Curţii de Apel Cluj solicitarea nr. 130/IP30.06.2011, cerând comunicarea înregistrărilor video aferente camerelor de supraveghere ale arhivei şi registraturii de la Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Cluj pentru toate zilele în care s-au depus de către SC Bogdi SRL acte în dosarul nr. 313/33/2011. Reamintim că SC Bogdi SRL este firma (cu activitatea suspendată) deţinută (scriptic) parţial - 20% - de către soţie, Bogdana Năsui, restul de 80% aparţinând (scriptic) fratelui şi mamei acesteia, iar tatăl său e administrator în acte.

De ce nu se văd probele video....

Din păcate, răspunsul Curţii de Apel Cluj a fost că aceste camere de supraveghere instalate la curte fac parte din Sistemul Video de Securitate instalat şi gestionat de Ministerul Justiţiei, serverul pe care sunt salvate înregistrările zilnice păstrând informaţiile doar timp de o lună. Ca o paranteză, chestiunea ne-a pus pe gânduri suficient încât să-i rezervăm o anchetă viitoare: de ce Ministerul Justiţiei, parte a puterii executive, culege date video din instanţe, ce direcţie/serviciu din minister se ocupă cu colectarea acestora, care este temeiul legal (noi nu credem că există) .
Probele certe cu înregistrări video ar fi lămurit definitiv depunerea de către Năsui la registratură a cererii de preschimbare de termen în 1 aprilie 2011 (uşor demonstrabilă prin alte probe la o anchetă efectivă a oricărei autorităţi competente). În lipsa lor, IzPenal este nevoit să afirme această împrejurare doar la nivel de probabilitate, în aceeaşi termeni presupunând că Năsui a redactat şi listat cererea la birou - adresa din 2006 a Inspecţiei Judiciare sugerează clar această probabilitate.

Scenariu rămas fără… film

Aşadar, după redactare, imprimare, semnare, ştampilare, cererea de preschimbare a termenului a fost depusă prin registratura secţiei în care activează Năsui, în dosarul cu nr. 313/33/2011 al Curţii de Apel Cluj la ora 11:00.38, în data de 1 aprilie 2011. În aceeaşi dată a ajuns la (cine oare???!!) Năsui, care a stabilit prin rezoluţie pe prima pagină a cererii de preschimbare de termen, colţul din stânga sus, termenul de soluţionare  pentru aceeaşi zi, 1 aprilie 2011. Şi-a sunat colegele de complet ţi le-o fi spus cam aşa (cum se obişnuieşte în astfel de cazuri…dezinteresate): „Uite, avem depusă într-un dosar o cerere de preschimbare de termen (fără să menţioneze că el cunoaşte bine firma, de ani de zile, iar cererea cât se poate de bine – n. n.), am stabilit soluţionarea pentru azi. Aveţi două minute să veniţi până la mine în birou să o soluţionăm? Am citit-o bine, o aveţi aici, dar n-are rost să vă mai obosiţi cu ea, situaţia e complexă, pare de admis, nu e mare lucru să o admitem, ce ziceţi? Bun, să trecem în condică, o iau eu la motivat că aţi fost fete bune şi aţi votat automat. Deci, Năsui nu s-a limitat la soluţionarea cererii soţiei şi socrului său, ci a şi admis această cerere, ceea ce le-a produs acestora un beneficiu imediat: devansarea datei procesului cu 4 luni.
Asta da rapiditate în soluţionarea cererilor: depusă la ora 11:00:38, cererea era şi soluţionată în chiar aceeaşi zi, în care, în mod normal, nici măcar nu ar fi trebuit să ajungă la completul care trebuia să o soluţioneze.
Bineînţeles, Năsui a şi „motivat” hotărârea de preschimbare, copiind (din acelaşi calculator?) verbatim ceea ce s-a invocat în cererea firmei soţiei şi socrului, în numele căreia s-au derulat sutele de procese pe durata a peste 6 ani, cu acelaşi laitmotiv: 100.000 euro pretenţii.

Abţinere de nevoie

După ce a încuviinţat cererea de preschimbare a termenului, în acelaşi dosar judecătorul Năsui s-a abţinut, în 04.05.2011, declaraţie ce a fost încuviinţată, având în vedere motivele evidente de abţinere. Abţinerea a survenit însă la peste o lună de la cererea de preschimbare judecată şi admisă de Năsui şi  cu doar două zile înainte de termen - 06.05.2011. Probabil că Năsui ar fi riscat să intre în completul de contestaţie în anulare (cerere respinsă la fond, în apel şi în recurs, irevocabil deci,  dar nu şi pentru Năsui) pentru a-şi îmbogăţi familia (şi ar fi încercat ulterior să minimalizeze fapta, ar fi fost doar o cale extraordinară de atac, el era doar unul din trei judecători etc.). Reamintim că SC Bogdi SRL este cu activitatea suspendată, fără patrimoniu urmăribil, nu are niciun fel de activitate în afară de cea procesomană. Dacă nu ar fi fost deja iniţiate anchete jurnalistice, poate că Năsui nu  se abţinea - absolut în ultimul moment, după ce dosarul se găsea deja de 5 zile în biroul său pentru studiul prealabil termenului.

Amânări ilegale

Subsecvent, în cauză au existat 3 (trei!) amânări de pronunţare, în total 20 de zile, cu toate că legea îngăduie UNA singură, de maxim 7 zile, iar soluţia a fost pronunţată abia la o zi după sesizarea Inspecţiei Judiciare (oficială, de către preşedintele şi colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj). Existând deja vizibilitatea publică (printre altele o anchetă jurnalistică paralelă a Evenimentului Zilei, care a exprimat serioase suspiciuni că ar fi fost vorba despre un aranjament, în care secţia respectivă a Curţii de Apel Cluj ar fi specializată), nimeni nu a mai riscat pentru familia Năsui, cel puţin nu cu acea ocazie.
Încheiem cu un citat şoc dintr-unul din multiplele acte depuse pentru firmele familiei: „În realitate TO-RO-WOOD nu a achitat preţul utilajelor la momentul încheierii contractului din 1999, neexistând dovada că printr-un document anume a fost făcută plata. Scriptic, în contabilitate a fost operată plata, dar în realitate plata nu a fost făcută - tocmai pentru că „înstrăinarea” s-a făcut între firme aparţinând aceleiaşi familii”. - SC Bogdi SRL (fără specificarea reprezentantului), „întâmpinare la recursul TO-RO-WOOD (tot firmă a „familiei”) şi Note de şedinţe”, fila 3 pct. 6, dosar nr. 6193/100/2011 al Curţii de Apel Cluj.
Adică ne-am făcut că am plătit utilajele, falsificând în acest sens contabilitatea, însă în realitate nu le-am plătit, că eram între noi, în fami(g)lie.  Şi ne permiteam pentru că aveam spate la Cluj, noi puteam să trecem cum vroiam utilaje de pe o firmă pe alta, simulând fictiv o plată şi înregistrând-o în evidenţe.
Parafrazând, nu contează cine apare în acte ca deţinând firma. Câtă vreme e din familie, e a fiecăruia. Inclusiv a lui Năsui.