Istoria depozitului ecologic de deșeuri de la Fărcașa a început în urmă cu mulți ani, mai exact în anul 2006, iar demararea lucrărilor în 2010. În realitate acest proiect este un fel de Perpeetum Mobile de tocat bani europeni, guvernamentali și locali, în funcție de robinetul care se deschide. Acest proiect a avut la bază un studiu geotehnic greșit, studiu peste a cărui greșeli s-a trecut cu vederea de-a lungul timpului  de către administrația de sub tutela lui Mircea Man, a lui Zamfir Ciceu și a lui Gabriel Zetea.

Valoarea initială a lucrărilor trebuia să fie de 51 000 000 Euro iar termenul limită de finalizare anul 2015. Din păcate pentru maramureșeni și din fericire pentru cei care fac studii peste studii astăzi, în 2020, s-au cheltuit peste 70 000 000 Euro iar lucrările sunt oprite faptic, doar alunecările de teren și ploile sunt cele care mai mișcă ceva în solul de la depozitul de la Sîrbi, așa după cum se poate observa în imagini, deși în acte, realitatea suna…bine.

Cum s-au scris sute de articole despre acest subiect, nu considerăm că este necesar să vă facem o analiză amănunțită a acestei istorii (triste) a depozitului care toacă banii, ci mai degrabă am dori să vă aducem în atenție o problemă reală ce impiedică ieșirea din criză a acestui mastodont aflat în coma finaciară. Astfel vă facem o foarte scurtă prezentare a ce îl recomandă pe managerul de proiect desemnat de Consiliul Județean să implementeze una dintre cele mai grele și complexe lucrări din istoria județului – Claudia Breban.

Ce o recomanda pe doamna Breban pentru a conduce un proiect atât de complex? Nimic! Tocmai de aceea dânsa a fost nominalizată ca fiind cea mai competentă persoană să ducă mai departe proiectul exact așa cum a mers și până acum, adică din ce în ce mai rău.

În acest context este ușor să ne dăm seama că există un total dezinteres pentru ca lucrările la depozitul de la Sîrbi să mearga într-un ritm normal (indicat ar fi chiar alert), asta în ciuda faptului că în curâd gunoaiele din tot Maramureșul nu vor mai putea fi depozitate deoarece expiră autorizația depozitului temporar de la Groși, însă acest lucru (costuri enorme pentru maramureșeni) poate fi o mană cerească pentru alții care vor avea de câștigat de pe urma acestei situații. Astfel că sunt inerente câteva întrebări, întrebări la care probabil mulți din sistem știu deja răspunsurile:

Cine este interest ca acest proiect care face să dispară din ce în ce mai mulți bani să nu fie functional? De ce nu se numește un manager de proiect competent să gestioneze o situație atât de complexă? Cine are de câștigat de pe urma acestor pierderi uriașe?

Este de luat serios în seama declarația ministrului     Mediului Costel Alexe : ,,Modul în care autoritățile județene gestionează acest domeniu reprezintă o bătaie de joc incredibilă la adresa maramureșenilor, a românilor și a europenilor, deopotrivă. Managementul deșeurilor din județul Maramureș ne arată eșecul sistemic al conducerii Consiliului Județean Maramureș, aceasta purtând întreaga responsabilitate pentru faptul că este foarte posibil ca cei de la Comisia Europeană să ne ceară banii înapoi, sau să ne trezim cu o procedură de infringement soldată cu amenzi de sute de mii de euro pe zi”, a declarat ministrul Mediului la finalul vizitei în Maramureș.

Poate nu ar fi rău să ne întrebăm din buzunarul cui vor fi plătite aceste sume uriașe? Cu siguranță din cel a cetățeanului și nu al celor responsabili, care își încasează pe mai departe salariile și primele pentru un proiect care funcționeză din ce în ce mai rău. Ar fi multe de dezbătut privind motivele care au dus la eșecul acestui proiect, dar, pentru a nu-i obosi, dăm posibilitatea celor implicați să răspundă pe rând. Iar întrebările vor continua…