În 1970 a fost realizat documentarul (de fapt un eseu cinematografic) „Apa ca un bivol negru”. Pentru realizarea lui a fost nevoie de „băieţi cu talent”, filmul lansând două nume mari ale cinematografiei româneşti: regizorii Dan Piţa şi Mircea Veroiu.

După 1990, au fost realizate mai multe episoade din producţia „Apa ca un purcoi de euro”. Pentru realizarea lui a fost nevoie de „băieţi deştepţi”, sintagma folosită pentru cei care s-au îmbogăţit – cel mai adesea fără muncă – din energia hidroelectrică. De fapt, sintagma trebuie nuanţată. Fiindcă în domeniu activează „băieţi orientaţi”, „băieţi deştepţi” şi „genii” (ale răului). Principiul general de clasificare într-o anumită categorie e cam acelaşi: să fii prieten cu cine trebuie, ca să afli pontul, să obţii aprobările şi apoi purcoiul de euro.

Băieţii orientaţi

La baza topului intitulat „Apa ca un purcoi de euro” se află „băieţi orientaţi”. Adică oameni care află pontul, obţin aprobările şi investesc în energia hidro, la nivel „micro”; adică în microhidrocentrale. Un exemplu este maramureşeanul Mircea Coza, care va inaugura două microhidrocentrale pe Valea Neagră (realizate prin firma Hidroprod) şi a demarat încă din luna ianuarie demersurile pentru „Amenajarea hidroenergetică Valea Neagră 3 – Baia Mare”. Această investiţie se va derula prin firma Prod Eolian, un nume inadecvat în cazul energiei hidro; dar adecvat, dacă ţinem cont de faptul că va investi şi în energia eoliană (prietenii şi Mircea Man ştiu de ce; dar despre asta cu alt prilej).

Şi în cazul domniei sale funcţionează principiul general:  e prieten cu Mircea Man, preşedintele CJ Maramureş, aflat în vizorul DNA, inclusiv pentru probleme legate de numirea directorului la Administraţia Bazinală a Apelor – ABA – Someş-Tisa. Man e prieten cu Ion Oltean (tocmai aflat în centrul unui scandal legat de trafic de influenţă) şi cu Radu Flaviu (băimăreanul promovat director ABA Someş-Tisa, via Man şi Oltean; şi Radu Flaviu se află în cercetarea DNA). Adică avea de unde să afle pontul cu microhidrocentralele şi să obţină direct aprobările necesare investiţiei.

Băieţii orientaţi beneficiază doar de facilităţile aprobărilor îmbrăcate în haine legale, după care se apucă de muncă, riscându-şi banii proprii. De pildă, Hidroprod a contractat o linie de credit în valoare de 12.900.000 lei pentru investiţia „Amenajare hidroenergetică pe râul Valea Neagră”. Şi speră să îşi recupereze investiţia în 6 ani.

Realizarea celor două microhidrocentrale de pe Valea Neagră a fost prezentată drept „o premieră naţională în domeniul ecologiei”. Chiar dacă pentru realizarea lor, echilibrul ecologic a fost dat peste cap, investitorul angajându-se că va readuce biosistemul la faza iniţială de „fată mare”. Dar - vorba fostului preşedinte Emil Constantinescu – „ca să ajungem la mai bine trebuie să trecem prin mai rău”, o butadă care se încăpăţânează să îşi menţină valabilitatea în perioada postdecembristă.

Băieţii deştepţi

Aminteam de aprobările directe pentru obţinerea hidroenergiei. Asta pentru că există şi aprobări indirecte, dacă ţinem cont că, în mandatul lui Radu Flaviu, majoritatea amplasamentelor pentru microhidrocentralele din ABA Someş-Tisa au fost obţinute de firma Beny Alex (chiar şi în condiţiile în care unele dosare au avut lipsuri la documentaţie, fiind completate după… adjudecarea amplasamentelor). Cum, din cauza considerentelor tehnice, numărul acestor amplasamente este limitat, un investitor mai puţin orientat trebuie să preia (desigur, nu în mod gratuit, dar nu prin conturi) un amplasament de la titularul Benny Alex. Din acest motiv, Benny Alex se califică mai degrabă în categoria  „băieţi deştepţi”, adică aceia care câştigă purcoaie de euro prin mişcarea unor hârtii (cu aprobări). Desigur, principiul de funcţionare e acelaşi: prietenul potrivit la momentul potrivit (vezi tripleta Oltean – Man - Flaviu).

„Geniile” (răului)

Pentru a te califica în categoria „geniu”, „prietenii” trebuie aleşi din sferele mai înalte ale deciziei, iar  câştigurile trebuie să fie substanţiale, invers proporţionale cu efortul depus. Chiar dacă şeful statului, Traian Băsescu, i-a denumit generic „băieţii deştepţi din energie”, prefer eticheta de genii cu ghilimele, pentru a nu-i nedreptăţi pe ceilalţi băieţi deştepţi din domeniu.

Şi ca să clarific lucrurile voi da un exemplu… genial: Bogdan Buzăianu, cel care controlează prin interpuşi firma Energy Holding. Adică firma care cumpără  de la statul român energie ieftină (adică hidroenergie) şi o revinde la preţul pieţei (chiar şi statului român!). Milioanele de euro se obţin prin efortul supraomenesc de a încheia contractul avantajos pentru firmă (şi, evident, dezastruos pentru statul rămân şi pentru consumatori) şi, apoi, de a întocmi facturile la preţul zilei.

Mecanismul a funcţionat şi pe perioada de secetă, considerată caz de forţă majoră. În septembrie 2011,  Constantin Trihenea, directorul Hidroelectrica a solicitat Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCIR) activarea clauzei de forţă majoră, ceea ce ar fi făcut ca în noiembrie 2011 un număr de 41 de contracte cu energie hidro ieftină să intre sub incidenţa acesteia.  Dar Energy Holding s-a  „descurcat” şi a obţinut în instanţă anularea  avizului de forţa majoră emis de CCIR. În afara instanţei, Buzăianu a mai obţinut ceva: demisia directorului Trihenea, acesta urmând „sfaturile” apăsate ale lui Videanu şi Mihai David (fost director general al Hidroelectrica).

Altă formulă din serialul „apa ca un purcoi de euro” e specularea portiţelor legislative. Cadrul normativ permite schimburile naturale de energie necesare menţinerii în stare de funcţionare a liniilor  de legătură cu statele vecine sau a tranzitului de energie (care are costuri zero sau foarte mici – cel mult 0,7 euro/MWh). La adăpostul acestor prevederi, electricitatea achiziţionată din exterior este vândută pe piaţa internă fără achitarea taxelor aferente importului. La fel, energia obţinută din contracte avantajoase încheiate cu producători autohtoni este livrată la extern fără taxe de export.  Numai din specularea acestei portiţe legislative, statul român pierde anual cca 100 milioane de euro.

Cum se obţin contracte avantajoase şi portiţe legislative? Prin acelaşi principiu al prieteniilor întreţinute în lumea politicienilor şi a vârfurilor din administraţie (aţi ghicit, numite politic). De pildă, Buzăianu e prieten cu Adriean Videanu, pe ultima sută de metri a mandatului acestuia la Ministerul Economiei fiind semnată prelungirea contractelor avantajoase până în 2018. Ca să nu bată la ochi, nu Videanu a semnat contractul, ci fostul secretar de stat din Ministrul Economiei, Tudor Şerban  (preşedinte al CA, fost consilier personal al lui Adriean Videanu, preluat ulterior de ministrul Ion Ariton). Tot prin intermediul lui Videanu, Buzăianu şi-a promovat oameni fideli în funcţii cheie: Adrian Băicuşi (director general al Companiei Naţionale de Transport al Electricităţii CN Transelectrica), Marian Cernat (directorul Dispeceratului Energetic Naţional - DEN) şi Octavian Lohan (directorul general adjunct al Transelectrica). În 2010 a ieşit la iveală afacerea cu tranzitul de energie, aşa că a fost „sacrificat” Adrian Băicuşi. La fel ca şi Trihenea, acesta a acceptat „sfatul” de a demisiona.

Evident, în locul demisionarilor au fost numiţi alţi oameni fideli, inclusiv până la demisia de necesitate.

Dar pentru „genii” e nevoie de mai mult spaţiu, aşa că vom reveni.