Orice sintagmă care conţine cuvântul terorist înfioară. Am întâlnit, însă, şi o excepţie. E vorba de sintagma „un grup de artişti terorişti”. Sunt cei care anul trecut, în ajunul Zilei luptătorului antiterorist – sărbătorită în 24 decembrie -, au expus în aer liber lucrări inspirate din evenimentele din decembrie 1989, insistând pe figura colonelului Gheorghe Trosca, fostul şef de Stat-Major al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA).

În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, acesta a primit ordinul să apere de terorişti sediul MApN. Ordinul fusese dat de  ministru interimar al armatei, generalul Nicolae Militaru, după ce, în paralel, anunţase trupele de apărare că, în faţa ministerului, urmează să-şi facă apariţia maşini pline cu terorişti. Şi au apărut trei transportoare blindate, coordonate de colonelul Gheorghe Trosca, pline de luptători … antiterorişti. Dar  premeditata confuzie  a funcţionat, transportoarele fiind distruse, iar echipajele USLA măcelărite de către dispozitivele de apărare ale MApN.  Au murit şapte luptători antiterorişti, în frunte cu  colonelul. Astfel, Militaru a scăpat de Trosca, omul care îl demascase pe general ca fiind agent secret al GRU.

Trupul lui Gheorghe Trosca a fost decapitat, iar capul său a fost postat (chiar pe trotuarul din faţa MApN) pe un cauciuc de maşină,  pe post de trofeu şi simbol al izbânzii  luptei împotriva… „teroriştilor".

Societatea civilă a fost prima care s-a gândit să-i omagieze pe eroii-martiri. Aşa au apărut lucrările semnate „un grup de artişti terorişti”, expuse anul trecut chiar pe locul tragicei întâmplări. A fost un impuls receptat şi de autorităţi.  Romfilatelia a introdus  recent în circulaţie emisiunea de mărci poştale întitulată „Evenimente Militare – Ziua Luptătorului Antiterorist”, iar după 23 de ani, SRI a ridicat un monument dedicat luptătorilor antiterorişti, chiar în locul în care aceştia au fost ucişi în 23 decembrie ‘89.  Monumentul a fost dezvelit de către directorul SRI, George Cristian Maior, care – ferindu-se de cuvintele mari – a spus simplu: „E o reparaţie istorică şi morală şi, în acelaşi timp, o cinstire pentru toţi aceia din brigada antiteroristă care şi-au pierdut viaţa în misiune”. Ei au luptat pentru libertate şi democraţie, chir dacă ordinul de misiune nu cuprindea explicit aşa ceva. Dar şi-au făcut datoria faţă de ţară, cu preţul vieţii şi cu cel al suferinţei provocate familiilor şi apropiaţilor.

Încet-încet (poate prea încet), istoria se rescrie mai aproape de realităţile evenimentelor din 1989 şi se mai  îndreaptă o parte dintre greşelile trecutului apropiat.

Iar din „flori de mucigai” – vorba poetului Tudor Arghezi – apar lucrări de artă; din teroarea făcută cu artă apare … arta terorii. Sunt exemple celebre în acest sens. E de ajuns să amintim de anul 1937 şi de „Guernica” lui Picasso.

TPL_BACKTOTOP
Folosim cookie-uri
Folosim cookie-uri pe site-ul nostru web. Unele dintre ele sunt esențiale pentru funcționarea site-ului, în timp ce altele ne ajută să îmbunătățim acest site și experiența utilizatorului. Puteți decide singur dacă doriți să permiteți cookie-urile sau nu. Vă rugăm să rețineți că, dacă le respingeți, este posibil să nu puteți utiliza toate funcționalitățile site-ului.